Investigaţia ta:

Poate că aşa ar trebui să se numească prima melodie de emolăi maturi sau de emolăi care se confruntă din ce în ce mai puternic cu birocraţia care aparent nu mai este doar românească cum credeam acum 10 ani, ci este chiar universală. Mie îmi place că englezii s-au chinuit şi au inventat un termen specific pentru asta. E bine.

De ce red-taped ? Păi se întâmplă aşa că eu trebuie să plec din ţară şi în acest sens am nevoie să îmi fac porcăria de card european de sănătate că dacă e să dea cineva peste mine să fiu asigurat. Dar unde intervine problema. Păi e cam aşa... După cum am aflat în decursul unei zile superbe am aflat că sunt patru case de sănătate. Deci conform unei logici matematice simple aveam 25 % să o nimeresc din prima. Vă daţi seama că nu am aşa noroc din moment ce vorbesc despre asta în acest articol, nu ?

Acum realizez că acest post ar putea deveni un manual pentru orice persoană care vrea să îşi scoată mirificul card european. Problema e aşa. Fiind eu tinerel, statul mă ia ca şi cum aş fi sub aripa lui tati, ceea ce îmi place. Trăiască statul român. Dar tati a fost militar, ceea ce nu ne mai place. Pentru că înseamnă că nu sunt la Casa de Asigurări de Sănătate, eu sunt la OPSNAJ, care este o altă casă de asigurări de sănătate, dar nu e aia de civili, e aia de ăi' mai cu moţ. Dar am mers prea în faţă. Fiind un om care de obicei se descurcă în medii birocratice, da, ştiu sunt un conformist notoriu, am căutat cu o seara înainte toate actele necesare pentru CASMB, toate, toate în dublu exemplar. Pe site era o harababură întrucât într-un loc scria adresa de pe Valter Mărăcineanu, în alt loc adresa de pe Calea Călăraşi. Ajung la sediul din Valter Mărăcineanu ca să aflu că de pe 1 iunie nu se mai eliberează de acolo carduri de sănătate că deh, domne, era greu să dea un update la site. Nu contează, mi se spune să mă duc la noul sediu vis-a-vis de Poşta Vitan. Zis şi făcut îmi pun teneşii nenorociţi la mers şi ajung acolo. Dar acolo nimic, doar Casa de Pensii. Înjur puţin şi mă uit peste toate documentele pe care le scosesem la imprimantă şi văd adresa cu Calea Călăraşi. Întrucât habar n-aveam unde sunt mă sui într-un taxi şi zic: "Birjar, Cafe des Artistes", pardon către Călăraşi. Mă duce, cobor repede şi ajung la intrare unde un burtos de la vreo firmă de pază XYZ îmi spune că domne păi asta e Casa de Asigurări pentru ţară, nu e pentru Bucureşti. Îmi trece prin cap gândul, păi Bucureştiul ăsta mama măsii dar, unde naiba este măi ? S-a mutat naibii la bulgari ? O fi la sârbi ? Şi XYZ ăsta îmi spune să mă duc vis-a-vis de mall vitan că acolo e o clădire nouă unde e tărâmul magic al cardurilor.

Şi fug, nu mai iau birjarul că e scump, iau rata unde banii investiţi pe aere condiţionate s-au dus în aere extraterestre că n-am văzut momentan. Important este faptul că nenea şofer avea chiar anunţ mare cu Times New Roman 36 că nu are săracul aer condiţionat. Ajung la Mall Vitan unde nenea XZY 2 (Reloaded) îmi spune că să fug înăuntru să văd ce documente îmi trebuiesc şi că să mă întorc la 16:00 cu ele (ţin să menţionez că era ora 13:00). Uh, da, am aflat că acolo pauza este de patru ore. Patru ore oameni buni. Vreau şi eu în pana mea. Dar povestea nu se termină aici pentru că XZY ştia el ce ştie. Îmi spune să am grijă şi să sun la informaţii ca să fiu sigur că pot veni că am toate actele. Ah, apropo, el îmi spune direct că să nu încerc linia aia gratuită că nu merge niciodată, să încerc fixul. Înjur puţin şi plec, după care după jumatate de oră mă întorc şi notez numărul şi sun. Actul prin care dovedeam că sunt asigurat pe site era carnetul de student, dar doamna de la telefon îmi spune că nu e chiar aşa, că am nevoie de o adeverinţă de la policlinica vitan sau de la sediul din Valter Mărăcineanu. Înjur pe stradă, rup un gard, fac şpagatul peste maşini ca Mircea Badea şi merg mai departe. Fug, fug, fug la Policlinică. Acolo mi se spune că pot veni, dar că este pauză până la 16:30, la fel pauză de patru ore. Atunci înjur România, mă gândesc la modalităţi de creare a bombei nucleare, principiile kantiene ale pacei eterne, tot ce vreţi voi. La ora 16:30 eram tot acolo deshidratat. O doamnă îmi zice aşa, da vă văd în baza de date, dar nu sunteţi la noi, sunteţi la OPSNAJ. Dumneavoastră aţi lucrat în 2007 deci nu ştiu. Vă duceţi mai bine la OPSNAJ ei vă pot da adeverinţa. Atunci pur şi simplu îmi pierd răbdarea şi mă gândesc serios la bomba aia nucleară.

În afara faptului că am fugit şi la OPSNAJ unde am văzut că se închide la 13:00, vreau să vă gândiţi la un lucru.
Eu mă duc la Casa de Sănătate să îmi scot un Card de Sănătate. Dar Casa de SĂNĂTATE îmi cere dovadă că sunt ASIGURAT la CASA DE SĂNĂTATE, dar întrucât sunt patru case de sănătate, ele nu prea mai ştiu care, cum, ce sunt. Întrucât vin asigurat pe din două, se dispută o luptă crânceană în care nici una nu mă vrea aparent, că apar şi acolo, dar de fapt acolo e mai bine şi acolo. Acum vine partea ironică. Această asigurare o folosesc practic la fiecare vizită la doctor, aceasta îmi dă medicamente reduse şi tot aşa. Dar când am nevoie să îi dovedesc proprii instituţii că sunt plătitor la ea, ea nu vrea să îmi arate acest lucru.

Ce să înţeleg ? Oh thy All-mighty Government why have you red-taped me ?
Să ne mai gândim în acest caz şi la teoriile legate de modul în care birocraţia devine iraţională în timp, tentaculară şi ineficientă şi cum îşi crează din ce în ce mai multe mici organizaţii şi departamente care nu sunt deloc folositoare ? Nu cred, ok. Rămânem la acest caz. Ok.