Cuvântu' meu:

O oră oarecare – Mă trezesc. Deschid telefonul şi mă minunez că este ora 13. Am dormit ceva.

Cred că ora 14 – Mergem să mâncăm. “La Canapele”, deoarece după un asemenea somn, e timpul pentru ospăţ! Organismul meu solicită un platou de cârnăciori de bere, cartofi prăjiţi şi salată, iar ea vrea ceva ce nu o să primească. Adică îi greşeşte comanda. Nu-i nimic, îmi place mai mult ce a primit.

După masă până seara – Un pui de somn pe plajă. Nici o grijă, insolaţia nu este o ameninţare. Am un strat de 2 cm de cremă cu UVai.

Noaptea – Muzică bună în “El Comandante”. Un foc mare de lemne şi un total de 6 oameni. Îmi arunc teneşii în foc, îi privesc până se încovoaie plasticul din ei şi plecăm acasă.

P.S. – mi-am amintit că pe plahă m-am trezit să fac o baie scurtă. Am intrat în apă, unde am renunţat la inhibiţii, şi am făcut “pluta” până am adormit. Am fost trezit de o unguroaică ce mă privea inexpresivă şi îmi spunea “che gheze”… aşa se auzea. E de bine?