Cuvântu' meu:

Pentru că fanii mei, care acum urlă în faţa Parlamentului: “ÎL VREM PE BONEA PRIM-MINISTRU!“, sunt înnebuniţi după Johnny Sandwich, am hotărât că e timpul să fac publică reţeta celui mai bun sandwich din lume. De asemenea, este şi cel mai răcoritor, sănătos şi uşor de făcut.

Pasul 1. Se deschide larg frigiderul şi se analizează situaţia. În principiu se poate amesteca orice, de la mango cu muştar, pâna la banane cu castraveţi muraţi (în funcţie de aciditatea stomacului şi nefuncţionalitatea papilelor gustative). A nu se amesteca condimente în exces, mai ales dacă unul sau mai multe din ele au termenul de valabilitate undeva în jurul anului 1992. Repet, în proporţie de 95% poţi face un sandwich din orice ai în frigider.

Pasul 2. Selectarea produselor. Alege întotdeauna cât poţi duce dintr-un drum până în bucătărie. Dacă faci mai mult de un drum între frigider şi bucătărie nu se mai numeşte Sandwich ci Bucătăreală. Persoanelor cu frigider în bucătărie le recomand să îşi mute hardughia în baie pe perioada manufacturării. Ca să respecte regulamentul.

În cazul meu am ales următoarele produse:

- brânză Philadelphia (cred că asta e numele);

- 2 şniţele congelate;

- şuncă;

- un castravete;

- 2 roşii;

- ketchup;

- muştar;

- Sosul Special Johnny;

- cartofi (aflaţi în bucătărie);

- pâine (tot în bucătărie);

Pasul 3. Curăţarea cartofilor. Se face cu mişcări stângace din încheietură. Bucătarul trebuie să fie preocupat să nu îşi taie degetele. Doi cartofi mari sunt de ajuns. După ce curăţaţi cartofii, încercaţi să îi tăiaţi pe cât posibil egali şi apropiaţi ca aspect de cei de la McDonald`s. Ştim cu toţii că aspectul dă gustul. În timp ce prăjiţi cartofii în friteuza plină de ulei complet neecologic, downloadaţi legal un film de pe torrente.

Pasul 4. Se scot cartofii de la prăjit şi se aşează într-un vas plin de şerveţele pentru a mai scoate din ulei. Suntem nebuni, dar nu sinucigaşi. În timp ce cartofii se lăfăie în propriul ulei din şerveţele, se pun cele două şniţele la prăjit, în aceeaşi friteauză, cu acelaşi ulei. Uleiul e scump, nu poţi să îl schimbi la fiecare 348 prăjire.

Pasul 5. Se scot şniţelele de la prăjit şi se aşează pe sârmă la scurs uleiul. Între timp se despică o pâine întreagă şi se scoate miezul. Se întinde pe toată suprafaţa un strat gros de brânză Philadelphia şi se aplică peste cele 2 şniţelele. Să nu uit, calculaţi dimensiunea pâinii astfel încât să nu vă iasă ingredientele pe afară precum degetele printr-un ciorap rupt.

Pasul 6. Se taie roşia şi castravetele, felii cât mai subţiri, Julien pentru cunoscători. Se pun legumele egal şi simetric peste şniţele.

Pasul 7. Se “învelesc” legumele cu şuncă. Să le fie de cald pe frigul ăsta. Sau invers.

Pasul 8. Se înghesuie cartofii prăjiţi până dau pe afară. Vă puteţi ajuta de pumn, palmă sau făcăleţ. Nu stropşiţi cartofii.

Pasul 9. Se aplică sosurile în forme geometrice, după cum urmează:

- ketchup – în linii drepte de la un capăt la altul al sandwich-ului;

- muştar – cerculeţe de-a lungul creaţiei;

- sosul special Johnny – în colţuri şi paralel pe ipotenuza dintre şuncă şi şniţel;

Pasul 10. Se închide sandwich-ul, cu forţa dar blând. Se pune pe o farfurie mare, se toarnă un pahar de apă minerală de la robinet şi se serveşte în compania unui film prost.

Bon hepatit!