Cuvântu' meu:

Dragii mei viitori nepoţi. Eu, bunicul Bonea, mă străduiesc din răsputeri să fac o lume mai bună, dar se pare că indiferent de câte glume fac, ne îndreptăm spre un viitor pe care voi o să îl pasaţi viitoarelor generaţii. O să vă povestească şi părinţii de “Balada Grelei Moşteniri”. Eu acum vă spun cum e în anul 2010 ca să nu credeţi că bunicul vostru era un-trendy şi nu făcea nimic pe blogul lui.

Astăzi o să vă vorbesc despre adevăratul Vis Românesc! Dă Rumeinien Drim, cum îi spun străinii care vin ca turişti şi pleacă ca făcuţi la buzunare. Visul Românesc nu are nimic din Visul American, de fapt, cei de peste ocean habar nu au că la noi visul e mai ieftin. Pe când la ei visul se trăieşte (din câte am văzut în filmele de la BollyWood) în sărăcie, ambient cu natura, motociclete, călătorii, ecetera, la noi visul este invers proporţional cu realitatea istorică. Adică (să vă explic, pentru că la cum arată viitorul e posibil să fiţi retardaţi şi să nu ştiţi nimic din Istorie): poporul nostru brav a fost mult timp atacat. Dar mult de tot… şi pe când turcii/tătarii/etc/chinezii cu petarde atacau, noi ne ardeam mâncarea, otrăveam apele şi violam femeile. Ca să nu mai rămână nimic pentru invadatori. Şi la un moment dat, nu am mai avut ce să ardem, otrăvim, şi odată cu apariţia căpşunilor în Italia, nici ce să violăm. Aşa că am ales să ne facem de paşalâc. Acum nu ştiu sigur dacă lucrurile au stat chiar aşa, dar oricum voi o să fiţi nişte cretini de la atâta mâncare la tub.

Mă întorc la Visul Românesc. Visul Românesc este acel ceva când stai în garsonieră cu chirie dar conduci Audi Q7. Clar? Visul Românesc e acel ceva când nu ai bani de mâncare dar te spargi în figuri de dans în club. Mai clar acum? Apropo, Audi, Mercedes şi BMW sunt tot maşini de cocalar în viitor? Păcat… nu sunt maşini rele.

Acum să vă dau un prim exemplu de Vis Românesc. Acum mulţi ani, când eu nici nu ştiam ce e aia film xxx nemţesc cu buget redus, în Moldova (dincoace de Prut), exista o chelneriţă. Monica şi nu mai ştiu cum. Am uitat numele ei de fată că după ce a cunoscut succesul a dat-o pe un nume americănesc. Aşa. Şi fata asta, Monica, a visat încă de când turna cico în pahare să ajungă vedetă la Bucureşti. Apropo, în viitor mai există Bucureşti? Dacă da, păcat… Şi cum spuneam. Monica a perseverat. Azi turna un pahar, mâine cu unul mai mult… şi tot aşa până a devenit cea mai cunoscută turnătoare din Moldova. Apoi nu ştiu ce a ajuns de ea, că imediat a apărut la televizor la braţ cu un bogătan din România. Probabil a turnat aşa bine că… cine ştie. Important e că fata asta, Monica… Din… Dean! Aşa, Monica Dean! Cum spuneam, Monica Dean a stat ceva pe la Bucureşti, timp destul să o urmărească tabloidele şi să o facă vedetă. A, mai sunt tabloide în viitor? Nu? Şi cum de sunteţi proşti? Înseamnă că e mâncarea aşa rea…

Şi după ce a ajuns prea vedetă de România, Monica… Bârlădeanu (ăsta era numele de chelneriţă) a hotărât să devină şi actriţă. Dar nu la noi, că în România numai Sergiu Nicolaescu mai făcea filme de cinema, şi alea vai scenariul lor. Presimt că şi în viitor tot el face filme, deci nu are rost să mai întreb. Şi cu ajutorul iubitului, Monica a plecat la americani, în Bollywood-ul lor şi a început să ceară şi ea pe acolo roluri în producţii mari. De 3 ani tot cere, şi nu prea se lipeşte nimic de ea. A jucat într-un serial (cică) şi într-un film românesc “Francesca” pe care nu îl recomand. Măi, măcar fara a încercat. Acum mai apare din când în când în ziarele noastre şi se mai laudă că se pregăteşte pentru un super film cu SpiderMan, Batman şi actorul ăla celebru… ăla măi… american… Mickey Mouse, ăla!

Chiar dacă până în momentul ăsta ea nu a jucat în nici o producţie seriosă (adică până şi Jojo a ridicat câţiva bărbaţi în picior când a prestat goală), Monica BărlăDean perseverează. Ăsta e Visul Românesc. Perseverenţa! Visa ea când turna cico să ajungă pe covorul roşu? Nu. Îşi imagina ea când se plimba sub clar de lună pe DN 28B între Hârlău şi Târgul Frumos că o să ajungă în SUA? Nu. Aşa că vă spun şi vouă, dragi, scumpi şi posibil retarzi nepoţi, perseverati!

Visul Românesc există. Trebuie doar să credeţi în el aşa cum sunt sigur că încă mai credeţi în Patriarh, pupatul de moaşte, bun simţ şi Loteria Română.