Arhivă:
Pe scaunele de handicapaţi (29.07.2009)
El nu are nici o vină că îşi întinde picioarele pe scaunele din faţă, doar atâta îl duce capul, şi cu oamenii proşti nu prea ai şanse de reuşită. Vorbim de scaunele pentru persoanele cu handicap, gravide sau bătrâne. De asemenea, nu e vina lui că e burtos ca o gravidă şi nici faptul că scuipă seminţe în autobuz nu îi poate fi imputat. Cel mult amputat organul scuipător. Dumnezeu la procopsit cu o gură slobodă. Şi cum să dai vina pe el pentru mini-manelele care piuie din telefon, că doar nu îi dai tu bani de tricouri de prost gust ca el să îşi cumpere căşti la mobil din banii de la părinţi. Şi da, mini-manele, pentru că toţi Regii Manelelor râdeau de Roxy Manelista, dar acum toţi îmbină tigaia-turbată cu acordeonul lipit cu aracet.
Acum în poveste apare şi elementul X. Persoana care dă sarea şi piperul, adică duduia care face mersul cu RATB-ul o poveste numai bună de blog. O doamnă, pentru că de “merg cu maşina, sunt o doamnă ce pana de scris a lui Eminovici”, se postează cu tupeu înaintea cracilor lui Lungilă. Nu puteam să spun “în faţa cracilor”, că îi anulam prezumţia de faţă pe cap a tânărului. Şi cu un strigăt demn de o doamnă aceasta orăcăie: “auzi bă! Da aici stau oameni cu fundul. Ai de la măta mai multe locuri?! Porcule!?”.
Românul din mine ar aproba un astfel de dialog între două genii purulente, dar parcă se puteau prevenii ambele situaţii. Dacă Lungilă nu se crăcea pe patru scaune scăpa de isteria doamnei, şi acum cât de prost să fi încât să crezi că scapi nelinşat verbal într-un autobuz plin? Şi doamna putea să dea dovadă de înaltă prestanţă regală, că doar are sânge albastru, şi să îi spună “tinere jun de viţă românească, te rog cu stimă şi simpatie să îţi înlături bucăţile transportatoare de pe aşezătoarea mea, aşezătoare destinată derierului meu burghez şi plătitor de abonament… de mâine înainte”. Nu sună mai bine? Şi apoi tânărul putea să răspundă la fel de perspicacius: “doamnă îmi cer scuze că mă port ca un porc în cucuruz. Salutări de bine mamei dumneavoastră şi iertare întregului auditorium din autobuz”.
E? Nu se poate şi aşa?
Trei metri mai în spate un domn îl roagă respectuos pe un altul: “BĂ! Închide bă geamul că a dat drumul la aer condiţionat mrrr!”. Îl înţeleg, pentru că aerul condiţionat vine în RATB precum lumina de Paşti. Din părţi.
Oare toţi aceşti cetăţeni se bucură că reîncepe un nou sezon din reality-show-ul By Monica Columbeanu?
George Bonea
Nu exista comentarii!
Lasa un COMENTARIU:


