Arhivă:

Fac parte dintr-o familie pentru care masa este un ritual de grup. Nu se mănâncă prânzul sau cina în dormitor sau separat. Şi asta e bine pentru că ai un prilej minunat de a face Sinteza zilei şi de a comenta noutăţile de la ştiri. Mai convenabil aşa decât singur la masă vorbind ca un papagal în gura presei.

Cum ştirile de astăzi au fost necomestibile – mamă canibală sau Anna Lesko cântăreaţă – părinţii au gândit că e un prilej bun de a îmi reaminti performanţele bahice dinainte de buletin. Mult înainte. E frumos să afli că la 2 ani te distrai la petreceri cu pălincă şi cădeai de pe mese, în aplauze. Ca să nu mai spun că Mircea Badea e un lame, fiind mereu frustrat poliţişti, pe când eu la 3 ani am aruncat cu bile de cauciuc în ei. Da, eram beat, dar scopul scuză mijloacele. Şi acum stau şi mă gândesc, la noi la români e o laudă să spui că “beau cel mai mult băă!”. Uite că mă laud şi eu, dar gata cu alcoolul, că pe la 4 ani, când petreceam cu studentele de la ASE, m-am băgat la o băută cu o rusoică şi o unguroaică de am ajuns sub masă. Cu o pungă de alune în ciocolată şi o sticlă de pălincă. Of ce vremuri…

Acum, la o bere rece fără alcool, situaţia se discută altfel. Părinţii erau speriaţi să nu ajungă la ştiri că şi-au îmbătat copilul sau că au crescut o progenitură alcoolică. A trebuit să cresc eu ca să le spun ce răspuns era perfect în faţa judecătorului: “Domnule, noi nu îi dăm, dar ne bate şi gângureşte urât de ne aud vecinii…”. Şi credeaţi că filmul The Omen e o poveste…

George Bonea