Arhivă:

Astăzi voi ignora haosul care s-a născut din problema Universităţii Spiru Haret. Aparent, s-a deschis cutia Pandorei. Acum s-au format câteva tabere foarte frumoase: oameni care vor reformă, dar nu aşa agresivă (Geoană), oameni care vor reformă, dar au dispărut (Andronescu), oameni care au vrut de mult (de la patrutzop încoace) reformă, dar nu au fost ascultaţi (Băsescu), oameni care vor reformă şi se vor supăra dacă este oprită (Antonescu). Care este concluzia ? Toţi vor reformă, indiferent de aripă sau partid şi ar vrea să îşi poată asuma meritele pentru această mişcare, dar, în acelaşi timp, fără să piardă milionul ăla de absolvenţi de Spiru Haret.

Revin la Oprescu...

Domnul Oprescu încă este visător şi se gândeşte la marea autostradă suspendată a Bucureştiului, la centura refăcută cu 16 benzi, dar mai ales la pasajul peste calea ferată către Domneşti. Toate se vor reface la o mişcare uşoară anti-criză. Aşa se întâmplă toate. Dar între timp, până să facem toate astea, trebuie să ne gândim la 130 de muncitori. Să o luăm cu începutul. Domnul primar a venit cu o idee extraordinară să desfiinţeze parcările alea cu plată Dalli (în sfârşit) şi a făcut-o. Cu o puţină întârziere, mişcat puţin mai greu, întârziat şi pichetat de cei de la Dalli, dar a reuşit într-un final. Cunoaştem deja că pe 13 iulie parcările trebuiau să intre în posesia Primăriei şi totuşi pe 14 iulie angajaţii Dalli încă cereau bani de la şoferi. În acel moment, Oprescu a propus oamenilor să se certe cu aceşti angajaţi, nu cumva să le dea bani. Şi aşa s-a întâmplat şi până la urmă au fost desfiinţate aceste parcări, au intrat din nou sub mâna şi protecţia Primăriei noastre dragi. Aşteptăm să vedem ce altă firmă extraordinară a cărui apropiat a cui va câştiga licitaţia pentru încă 10-15 ani de zile, care bineînţeles se vor prelungi într-un moment extraordinar cu încă vreo 2 pentru a se asigura liniştea şi pacea.

Capul cade, muncitorii sunt totuşi insistenţi

Am aflat astăzi totuşi că această poveste nu s-a terminat aici, era prea uşor să fie aşa. Acum, după ce parcările au fost preluate de Primărie, acei angajaţi drăguţi care numai că nu te băteau că ai venit la ei, au rămas fără locuri de muncă. Acum, acum. Aceste persoane super tari, nu îmi dau eu seama cum s-au organizat din toate colţurile Bucureştiului deodată şi au decis organizarea unui pichet. Trecând peste acest aspect dubios privind organizarea protestului, de la Mediafax aflăm că acesta nu este tocmai legal întrucât nimeni nu s-a dus să ceară autorizaţie. Păi e frumos măi, nu e deloc frumos, mai ales când aceştia au ameninţat că vor continua protestul şi în continuare nu vor cere aprobare. Acum eu ştiam că atunci când organizezi un protest, trebuie să ceri ceva de la stat, că el cică e singurul care are dreptul de a face dreptate şi de a folosi violenţa. Subliniez a folosi violenţa. Cu ce drept aceste persoane continuă acest protest ? Sunt 130 de amărâţi care nu au nici un fel de putere, nici un fel de autoritate şi totuşi legea pentru ei nu valorează prea mult. Cum, cu ce drept ? În baza cărei legi ? Statul are puterea de a interveni. Nu este ca şi cum am vorbi de un mare sindicat care ameninţă cu sistarea muncii sau ca şi cum am vorbi de vreun mare grup de presiune.

Rezultatul ?

În loc să fie ignoraţi sau opriţi aceşti protestatari ilegali, primarul Bucureştiului a decis că ar fi un lucru bun să încerce să le asigure acestor oameni un loc de muncă împotriva Ordonanţei Guvernamentale de pe 2009 care bloca toate posturile din administraţie. Mă bucur că am ajuns la un asemenea nivel ca atunci când faci un lucru ilegal şi ameninţi cu continuarea acestuia, statul şi administraţia te aud şi consideră că este cazul să îţi acorde o excepţie. Felicitări pentru destrămarea puterii şi integrităţii statului în faţa a 130 de oameni de rând ! Bravo !

Sănătate şi virtute în continuare !

Cristian Miron